Cel mai probabil, operele mari ale omenirii, de care noi, ca adulți, suntem atașați puternic, nu le vor mai spune curând nimic generațiilor următoare, la care vor ajunge, în varianta fericită, prin intermediul unor repovestiri. Poate că ar trebui să creștem niște paznici ai Memoriei, ai Culturii, pe care să îi învățăm să citească, să iubească ce citesc, să înțeleagă, să păstreze și să crească în sufletele lor aceste lecturi. Cărțile nu vor mai fi arse. Vor fi arse de uitare dacă nu ne îngrijim de păstrarea lor … Dar trebuie să fim alături în această încercare cu adevărat dificilă a istoriei noastre comune. Ce mai înseamnă cu adevărat pentru noi, adulți și copii, a citi?
La Şcoala de Cuvinte sădim astfel de semințe în suflet de copii, semințe ale Memoriei, ale iubirii de Cuvinte. Nu e o luptă ușoară și, de multe ori, trebuie să facem eforturi considerabile pentru a le câștiga atenția, dar, mai cu seamă, răbdarea… La Școala de Cuvinte credem în copii și în iubirea unor adulți pentru lumea de dincolo de pagini.

e.