“Stratega intră sub bancă. A găsit creionul şi, ghemuită dedesubt, îi roade nervos capătul. Uf, a răspuns altul. Iese… strategic, ştergându-şi absorbită genunchii de praf.
„Cine a fost Hamurabi? De unde să ştiu eu? Sunt pierdută, iar se uită la mine! Acum o să scap penarul şi-o să adun toate peniţele, căpeţelele de creion, ascuţitoarea, guma. Până atunci o să răspundă altul…”
– Să spun eu?
Eugeniţa se răsuceşte cu inocenţă spre vecinul din spate, din stânga, din dreapta. „Eu?”
Da, chiar ea. Infanteristul a fost lovit de moarte. Se ridică şovăitoare, palidă şi îngaimă cu glasul pierdut:
– Ha… Hamuba… Habamu… Habar… n-am, tovarăşe profesor…”

Recunoaşteţi textul? Este un fragment din “Hamurab” de Mircea Sântimbreanu, text pe care l-am savurat din plin, l-am întors pe toate părţile şi a constituit punctul de plecare pentru noul nostru concurs de scris compuneri cu caracter hazliu.
Sună interesant? Discuţiile noastre sunt mereu vii şi incitante, deci vă invităm alături de noi să împărtăşim idei!